Ca și norii și crucea
din vârful montan tot așa se întâmplă și cu Hristos și Crucea dela Golgota. O
puzderie de nori – a se citi adversari – vor să-L astupe. Să nu fie văzută de
nimeni. Apoi să declare cu nonșalanță că Isus, Dumnezeu, nu există! De la
ateism la transgederism, de la habarniști spirituali la islamiști fundamentaliști,
de la suferință la îngrijorare, de la istorici la folcloriști, de la mireni la
laici netrăitori în adevăr, norii se ridică zi de zi peste Crucea Domnului. La
unison vor să pună, vorba Sfintelor Scripturi, lumina sub obroc. Nu știu de ce
nu înțeleg propagandiștii necredinței, că oricât de densă și sârguincioasa luptă
ar da, nu pot doborî Crucea Domnului. Faptele lor sunt decât niște nori trecători.
Norii se duc mintenaș, doar soarele rămâne. Iar Hristos cu Crucea Sa e Soarele
lumii!
Le spuneam ieri
prietenilor mei că „norii vieții” vor să ascundă Speranța! Nu vor reuși oricât
de groși ar fi! Nimeni, niciodată, nu a văzut niciun nor, oricât de uriaș ar fi
fost (sau va fi), să distrugă un munte! Poate de aceea Pavel a spus că toate trec
cu excepția celor trei: credința, nădejdea și dragostea!
Dacă vezi nori negrii
că înaintează spre credința ta nu te înspăimânta: necazurile trec, dar Hristos –
Speranța lumii – rămâne. Veșnic!
Nicolae.Geantă
